„Romanul „Minoic”, face figură aparte.
Este cea mai reușită carte de literatură a lui Caius Dobrescu, un roman, mă grăbesc s-o spun, excelent, care se citește cu plăcere, în ciuda lungimii de aproape 700 de pagini, și care își edifică, orgolios (cum altfel?), propriul gen literar.
„Minoic” este, cum arată pagina de titlu, un thriller, unul hiperinteligent, asemănător, prin utilizarea reminiscențelor teologice, cu „Seven”, filmul din 1997 al lui David Fincher, dar mai ales cu „Pendulul lui Foucault” (Il Pendolo di Foucault, Umberto Eco), model absolut.
Narațiunea este polițistă, dar cu bogate reminiscențe eliadești.
Dobrescu optează între mai multe tipuri posibile, “minore” și relativizante: mozaic, palimpsest sau, iată, ancheta detectivistică.
Într-adevăr, istoria intelectuală a secolului românesc trecut nu este spusă cap-coadă, ci redescoperită în cursul unei investigații polițiste cu implicații ezoterice și ramificații politice, în descifrarea sorții unui mare profesor român stabilit în America, Tidid (Titi) Diomed Caraiani, și a discipolului acestuia, Dinu Dima, victimă a unei intrigi inextricabile declanșate, naiv și involuntar, de maestrul său.
Povestea acoperă, prin implicații, epoca de dinainte de primul război mondial și vestește toate conflictele intelectuale și politice românesti de la început de mileniu.
Modelul imediat recognoscibil și foarte util pentru lectură este cel al cazului Eliade/Culianu.
Faptul că e vorba de un caz celebru și nu de o istorie anonimă și, prin asta, exemplară, ca în tradiția realismului clasic, nu trebuie să ne inducă în eroare.
Ambiția de reprezentare panoramică, totală, este aceeași.
Formula „polițistă” are și rolul de a minimaliza obișnuința romancierilor de a se folosi de personaje și întimplări cu aură simbolică.
Căutând să afle ce înseamnă mesajele pe care i le transmite prietenul sau Dinu, poetul român (mediocru) Nicu Stoica, venit în Shebango cu o bursa de cercetare fantezistă, se află prins în rețelele încurcate ale misticismului și politicii, întâlnind diplomați români securistici, universitari exaltați, agenți secreți americani și supraviețuitori legionari antrenați într-o cabală ce poate să fi survenit dintr-o eroare de lectură.
Nicu este un ins oarecare, sfâșiat de dorul față de cei doi copii ai săi, Cipi si Ducu, reeditând astfel pasiunea pentru valorile casnice din alte scrieri ale lui Caius Dobrescu.
Eroul, care trebuie sa descifreze mesaje scrise într-un alfabet trucat, inventat împreună cu prietenul său din studenție, devine el însuși, fără vină, ținta unor atentate inexplicabile, la fel și familia sa din România, care fuge o vreme din calea răpitorilor cu ajutorul unui bătrân fost deținut politic, prieten din tinerețe al savantului Caraiani, în jurul căruia se leagă toate firele acestei istorii.
În acest fel, povestea se mișcă între anii 1910 și epoca postrevoluționară, de la adolescenții fascinați de fascismul legionar sau de suprarealism până la deținuții zdrobiți la Canal sau în ocnele concentraționare și până la America de azi, amestecată în haosul propriilor teorii ale conspirației.
De ce „minoic”?
Acesta este un alfabet fals, inventat, vehicul al unor mesaje ce se dovedesc și ele false.
Mitologia limbilor vechi, a autenticității și bogăției valorilor lor, este deci folosită pentru a califica o simplă contrafacere.
Mesajul postideologic este limpede.
„Minoic” scrie o istorie de o inteligență remarcabilă, cu mijloacele unui scriitor profesionist, care își ține cititorul în palmă.
Deloc polemic, dar pasionat si perfect persuasiv, Caius Dobrescu a dat o carte admirabilă, de cea mai bună calitate.” – Doris Mironescu
Caius Dobrescu, „Minoic”, colectia “Fiction Ltd.” , Editura Polirom, 2011
Nicu, poet marginal și redactor la o revistă dedicata animalelor de companie, aterizează la Shebango, un oraș american.
Ar trebui să-l întâlnească pe prietenul său Dinu Dima, devenit custodele memoriei lui Tidid Diomed Caraiani, un guru academic de reputație internațională, al cărui trecut românesc a ajuns, după moartea sa, subiectul unor aprinse controverse.
Numai că Dinu nu este de găsit nicăieri, deși îi expediază mesaje ciudate într-un alfabet „minoic” inventat de ei în studenție.
Bâjbâind printr-o Americă pe care cu greu o înțelege, Nicu se lasă prins într-o intrigă detectivistică ale cărei fire se țes nu doar între pasiunile și interesele Estului și Vestului, ci și între momente dintre cele mai violente și confuze ale istoriei românești (crimele legionare, lagărele comuniste ale morții din anii ’50, semi-Dezghețul și cu-totul-Reînghețul, etc.).
Surprizele se țin lanț, personale, naționale sau globale…
