Pentru o perioadă de 30 de ani, Uniunea Sovietică a devenit obsedată de Venus. Între 1961 și 1984, au trimis un număr uluitor de misiuni pe această planetă ostilă. Misiuni care, în cea mai mare parte au eșuat în mod catastrofal. Dar cu fiecare eșec a venit mai multă hotărâre, mai multă ambiție.
Venus este cel mai strălucitor obiect de pe cerul nostru nocturn. Planeta, învăluită în nori groși, este o lume infernală care arde la temperaturi suficient de ridicate pentru a topi plumbul. Atmosfera sa este o furtună învolburată de acid sulfuric cu o presiune zdrobitoare care ar distruge majoritatea vieții așa cum o cunoaștem. Și totuși sovieticii păreau hotărâți să arunce o privire mai atentă.
Statele Unite ale Americii erau ocupate să se concentreze asupra Lunii și Marte, dar Uniunea Sovietică și-a pus ochii pe ceva mult mai de neimaginat și mai înverșunat. Și pentru cei care au aflat despre programul spațial extrem de secret, acesta a fost considerat „misiune imposibilă”.
Deci, de ce ar alege cineva Venus ca lume de explorat? Ce i-a determinat să petreacă atât de mult timp, energie și resurse într-o lume de foc care părea atât de complet inospitalieră vieții umane?
