Primele negocieri directe dintre Rusia și Ucraina din ultimii trei ani de război nu au adus niciun progres în procesul de pace. Principalul rezultat al acestora a fost că părțile au convenit să continue negocierile, însă nu este clar unde, când și despre ce.
Cine a rămas mulțumit?
„În ansamblu, suntem mulțumiți de rezultat și suntem gata să continuăm contactele”, – primele rânduri ale declarației laconice a șefului delegației ruse, Vladimir Medinski, au rezumat de fapt rezultatul negocierilor de la Istanbul pentru Moscova.
Cu puțin timp în urmă, poziția Ucrainei era că Kievul nu este de acord nici măcar să discute încetarea focului fără garanții de securitate fiabile din partea partenerilor occidentali. Apoi, Kievul a declarat că orice negocieri ucraineano-ruse sunt imposibile fără stabilirea unui regim de încetare a focului. Apoi, că numai negocierile directe între liderii celor două state pot asigura calea către pace.
În final, delegațiile ucraineană și rusă s-au reunit totuși la masa negocierilor, intensitatea luptelor rămânând însă la același nivel, iar întâlnirea dintre Vladimir Putin și Volodymyr Zelensky nu se întrevede încă la orizont.
Negocierile directe dintre Ucraina și Rusia subminează conceptul de izolare diplomatică a Moscovei, pe care Kievul l-a promovat cu succes variabil, dar foarte consecvent în ultimii ani. În prezent, se pare că, dacă Ucraina negociază cu Rusia, niciun alt stat din lume nu are de ce să se ferească să facă același lucru.
Dmytro Vlasov/BBC
În ciuda acestui fapt, primul ministru adjunct al Afacerilor Externe al Ucrainei, Serghei Kislytsia, a calificat negocierile de la Istanbul drept „un succes parțial”. Și ceilalți membri ai delegației ucrainene nu au vorbit despre ele ca despre o pierdere de timp sau un eșec.
Există mai multe motive pentru asta. În primul rând, nu trebuie să uităm că ideea că doar negocierile directe între Kiev și Moscova pot pune capăt războiului ucraineano-rus a fost a președintelui american Donald Trump.
De aceea, toate mișcările Kievului și Moscovei în jurul temei negocierilor sunt comparate de mulți experți ucraineni și occidentali cu un teatru cu un singur spectator: ambele părți încearcă cu zel să-l convingă pe Trump că ele sunt cele care doresc din toată inima încheierea rapidă a războiului, iar adversarii lor împiedică eforturile de pace.
Chiar și acum, la Kiev se înțelege foarte bine că a critica ideea lui Trump înseamnă a-ți face rău singur. Trebuie să-i mulțumim și să-l lăudăm pe Trump, trebuie să-i recunoaștem meritele, iar cealaltă parte să-l supere.
În cele din urmă, singura realizare vizibilă a negocierilor de la Istanbul a fost acordul privind cel mai amplu schimb de prizonieri de la începutul războiului – o mie la o mie. Faptul că o mie de familii ucrainene își vor putea revedea în curând rudele din captivitate, au spus negociatorii ucraineni, nu dă nimănui dreptul să numească această întâlnire un eșec.
„Istoria noastră este următoarea: bine, dacă schimbul va avea loc, trebuie să ne recuperăm oamenii. În rest, este foarte important că lumea vede că Putin a trimis în mod intenționat o delegație slabă, că nu i-a acordat în mod intenționat puteri și că întârzie în mod intenționat totul. Convingem lumea să intensifice presiunea asupra Rusiei, iar Putin însuși a contribuit la acest lucru, trimițând o astfel de delegație în locul său”, a declarat pentru BBC o sursă din cadrul autorităților ucrainene, care a dorit să rămână anonimă.
De ce nu a venit Putin?
Delegația rusă la negocieri a fost condusă de consilierul prezidențial Vladimir Medinsky
Încă de joi, ziua în care Vladimir Putin a propus inițial organizarea întâlnirii ucraineano-ruse, partea ucraineană a dat de înțeles că aceste negocieri sunt sortite eșecului din cauza nivelului scăzut al delegației trimise la Istanbul de Moscova.
Dacă aceasta poate fi numită, în cuvintele lui Vladimir Zelenski, „de fațadă”, rămâne o întrebare deschisă.
Pe de o parte, într-adevăr nu erau prezenți politicieni de rang înalt, corespunzători nivelului ministrului de externe, ministrului apărării și șefului serviciilor speciale, care au sosit în Turcia împreună cu Zelenski.
Pe de altă parte, Vladimir Medinski se numără printre persoanele care au contribuit la formarea convingerii ferme a lui Vladimir Putin că Ucraina este o țară care nu are dreptul să existe. Se zvonește că tocmai el l-a ajutat pe președintele rus să scrie celebrul articol despre Ucraina și Rusia, care a devenit ulterior justificarea ideologică a marelui război.
Un alt membru al delegației ruse, Igor Kostyukov, nu este cea mai publică persoană din Rusia, dar este șeful serviciului de informații militare ruse, GRU. Iar viceministrul de externe Mihail Galuzin este responsabil în cadrul ministerului său pentru țările CSI, adică, în teorie, se ocupă în mod special de Ucraina și, în plus, potrivit unor informații, este apropiat de șeful administrației prezidențiale ruse, Anton Vaino.
Anadolu via Getty Images
Așadar, nu este foarte corect să numim aceste persoane „personal tehnic”, așa cum s-au grăbit să facă unii comentatori ucraineni și occidentali.
În plus, se poate obiecta criticilor componenței delegației ruse la recentele negocieri americano-ruse din Arabia Saudită că Moscova a fost reprezentată de Sergei Lavrov și Iuri Ușakov, personalități influente și cu statut înalt, dar acest lucru nu pare să fi făcut întâlnirea mai fructuoasă.
Altă problemă este că este dificil să contrazici teza lui Volodymyr Zelensky și a colaboratorilor săi potrivit căreia singura persoană din Rusia care poate lua decizii strategice cu privire la războiul împotriva Ucrainei este chiar Vladimir Putin. Cu toate acestea, venirea sa la Istanbul părea inițial puțin probabilă.
În primul rând, este greu de imaginat că Putin ar zbura fără o necesitate extremă la o întâlnire cu omul care personifică eșecul „celei de-a doua armată a lumii” în Ucraina, cu omul pe care până de curând liderul rus îl numea șef nelegitim al Ucrainei.
În al doilea rând, și această explicație poate fi găsită în mass-media rusă, stilul politic al lui Putin presupune că el evită improvizațiile și surprizele. Vizitele sale la negocieri importante sunt întotdeauna precedate de o muncă pregătitoare îndelungată, iar el pur și simplu nu vede rostul de a discuta acorduri de principiu pe fugă.
În sfârșit, Vladimir Putin era cu siguranță perfect conștient că, încă din prima minută a întâlnirii de la Istanbul, va auzi din partea lui Vladimir Zelenski o propunere, sau chiar un ultimatum, privind încetarea focului pentru treizeci de zile. Putin nu dorește să înceteze luptele fără condiții prealabile și nu face din asta un secret, dar nici nu dorea să apară în fața întregii lumi ca un om care ar fi putut opri moartea și distrugerea cu un singur cuvânt, dar nu a făcut-o din motive greu de explicat. De aceea a ignorat propunerea de întâlnire din partea lui Zelenski.
De ce nu s-a ajuns la un acord?
Cheia principală pentru a înțelege de ce negocierile de la Istanbul nu s-au soldat cu un progres semnificativ este diferența dintre așteptările părților de la această întâlnire.
Tema principală pentru delegația ucraineană la Istanbul a fost discutarea condițiilor și punerea în aplicare a unui regim de încetare a focului pentru o perioadă de cel puțin treizeci de zile. Potrivit reprezentanților părții ucrainene, dacă armele ar fi tăcut, s-ar fi creat o atmosferă propice pentru continuarea negocierilor privind o pace mai durabilă.
Rusia, în schimb, a insistat asupra discutării „cauzelor profunde ale conflictului ucrainean”, au declarat reprezentanții săi. Conform interpretării celei mai răspândite, aceste cauze principale sunt faptul că Rusia vede în aspirația Ucrainei către independență „distrugerea spațiului spiritual unic al fostului Uniunii Sovietice și al Imperiului Rus”, precum și intrigile Occidentului cu scopul de a inflige Rusiei o înfrângere strategică.
Moscova este de acord cu orice încetare a focului numai după eliminarea acestor cauze principale.
Desigur, în aceste condiții, era dificil să ne așteptăm ca negocierile să aducă progrese semnificative pe calea către pace.
Așa s-a și întâmplat. Tonul negocierilor a fost dat de faptul că întâlnirea delegațiilor ucrainene și ruse a început fără strângeri de mână. Participanților la negocieri le-a fost dificil să găsească o limbă comună – în sensul literal al cuvântului: la masa negocierilor, delegațiile ucrainene și ruse au comunicat prin intermediul unui traducător.
Formal, ușa către un progres în direcția păcii nu este închisă: potrivit lui Vladimir Medinski, la următoarea întâlnire, delegațiile ucraineană și rusă „vor prezenta viziunea lor asupra unui posibil acord de încetare a focului, vor stabili detaliile”, iar apoi, se înțelege, va urma o discuție asupra acestei viziuni.
Cu toate acestea, ar fi naiv să credem că simpla existență a unor planuri concrete de pace va accelera în mod semnificativ procesul de pace: Ucraina și Rusia au o experiență de șapte ani de discuții privind un algoritm concret de încetare a ostilităților, convenit la cel mai înalt nivel politic. Desigur, este prematur să se vorbească despre faptul că procesul de la Istanbul ar putea deveni oarecum similar procesului de la Minsk, însoțit de o război în plină desfășurare, dar merită să ne gândim la o astfel de perspectivă.
Este o continuare a procesului de la Istanbul din 2022?
Sergei Karpukhin/TASS
O altă divergență fundamentală între reprezentanții Kievului și ai Moscovei a vizat natura actualelor negocieri.
Pentru Moscova, acestea sunt o continuare directă a procesului de negociere început în primăvara anului 2022 și întrerupt în aceeași primăvară. Vladimir Putin a declarat în repetate rânduri că un nou proces de pace este posibil numai sub forma revenirii la un document „parafat” atunci, în 2022, la Istanbul, de delegația ucraineană. În acest sens, chiar numirea lui Vladimir Medinski, care a ocupat această funcție acum trei ani, în fruntea delegației ruse pentru Istanbul-2025, este un gest în mare parte simbolic.
„Nu poate fi pace”. Cum și de ce s-au încheiat negocierile dintre Rusia și Ucraina
Problema este că partea ucraineană afirmă că reprezentanții săi nu au parafat niciun document în 2022. Mai mult, acest proces de negociere este interpretat în istoriografia ucraineană ca o încercare a Moscovei de a impune Kievului discutarea condițiilor capitulării Ucrainei: exact așa sunt considerate la Kiev cererile Rusiei de a limita efectivele și nomenclatura armamentului armatei ucrainene, de a renunța la cooperarea militară cu partenerii occidentali și la intenția de a adera la NATO. În consecință, Kievul nu are nici cea mai mică intenție de a reveni la acele negocieri.
Astfel, se ajunge la următoarea situație: Ucraina spune că nu se poate intra de două ori în același Istanbul și că negocierile trebuie să înceapă de la zero. Rusia spune că negocierile vor reîncepe după încheierea discuțiilor din 2022, dar „ținând cont de realitățile de pe teren”.
„Realitățile de pe teren” înseamnă, aparent, «includerea» de către Rusia a patru regiuni ucrainene, dintre care niciuna nu este controlată în totalitate de armata rusă, dar care acum cere retragerea trupelor ucrainene de pe teritoriul acestor regiuni.
Dar asta nu este tot. Dacă este să credem scurgerile din mass-media, în cursul negocierilor actuale, Rusia a impus noi condiții pentru începerea unui proces de pace deplin: a amenințat că va ocupa Harkov, a cerut crearea unei „zone de securitate” în regiunea Sumă și, în cele din urmă, prin intermediul lui Vladimir Medinski, a reamintit că, la un moment dat, Rusia a purtat un război cu Suedia timp de 21 de ani și a întrebat: cât timp sunteți dispuși să luptați voi, ucrainenii?
BBC nu a reușit să confirme că astfel de amenințări au fost într-adevăr formulate în cursul procesului de negociere. Cu toate acestea, Vladimir Medinski a invocat exemplul războiului de 21 de ani cu Suedia ca argument pentru teza privind disponibilitatea Rusiei de a lupta foarte mult timp, într-un interviu acordat VGTRK după încheierea negocierilor.
Delegația ucraineană pare să trateze cu reținere această retorică a adversarilor.
„Nu pot dezvălui conținutul negocierilor, ar fi incorect. Pot doar să confirm că (în cursul negocierilor din partea rușilor) au fost formulate o serie de cereri pe care le considerăm inacceptabile. Ne-am pregătit pentru asta, știm că așa va fi, de aceea delegația ucraineană a păstrat un ton foarte calm și și-a apărat liniile și poziția cu calm. Considerăm că delegația ucraineană a făcut acest lucru destul de eficient și eficient”, a declarat jurnaliștilor reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, Georgy Tikhiy.
Ce va urma?
Formal, părțile au convenit că negocierile între Ucraina și Rusia vor continua. Altă problemă este că partea rusă pare să dorească să devieze discuția către dezbaterea așa-ziselor „cauze profunde ale conflictului” sau către detalii tehnice privind forma pe care ar trebui să o ia armistițiul, fără a se ajunge la punerea lui în practică. Ucraina este hotărâtă să insiste asupra unei întâlniri directe între Volodymyr Zelensky și Vladimir Putin, evident în speranța că liderii care joacă un rol cheie în sistemele politice ale țărilor lor vor putea ajunge la un acord de principiu privind încetarea focului.
Cel puțin doi factori pot influența situația actuală.
În primul rând, amenințarea cu înăsprirea sancțiunilor împotriva Rusiei, exprimată de liderii Marii Britanii, Germaniei, Poloniei și Franței la încheierea vizitei lor la Kiev din weekendul trecut: tocmai aceasta a declanșat procesul care a dus la actualele negocieri de la Istanbul.
Viktor Kovalchuk/Global Images Ukraine via Getty Images
Emmanuel Macron, Friedrich Merz, Keir Starmer și Donald Tusk în timpul vizitei la Kiev, pe 10 mai
Kievul se pronunță în favoarea intensificării presiunii sancționatorii asupra Moscovei, indiferent de procesul de la Istanbul.
De fapt, Putin nu a respectat condiția europenilor, refuzând armistițiul de treizeci de zile. Dar dacă vor pune în aplicare amenințarea, rămâne o întrebare deschisă. Răspunsul depinde în mod direct de poziția președintelui american Donald Trump. Reacția sa la negocierile de la Istanbul este al doilea factor care ar putea debloca situația.
La urma urmei, liderii europeni l-au sunat pe Trump în ziua în care a fost anunțată amenințarea cu sancțiuni mai severe împotriva Rusiei. Și poziția sa a fost motivul real pentru care Zelenski a decis să răspundă afirmativ la apelul lui Putin pentru negocieri directe și a venit personal în Turcia, apoi a trimis o parte a delegației ucrainene la Istanbul.
Deocamdată, poziția lui Trump lasă multe întrebări fără răspuns. Politicianul, care a susținut mult timp negocierile directe între Ucraina și Rusia, afirmă acum că fără participarea sa personală în proces nu se va putea ajunge la nimic. În același timp, renunță de fapt la vizita la Istanbul, care, teoretic, l-ar fi putut determina pe Vladimir Putin să se deplaseze acolo.
Ultimele știri pe acest front: Donald Trump nu a exclus posibilitatea ca, în curând, să discute la telefon cu Vladimir Putin despre problema ucraineană. Pe de altă parte, vineri a avut o altă convorbire telefonică – cu Vladimir Zelenski, Emmanuel Macron, Friedrich Merz, Keir Starmer și Donald Tusk.
Cel mai probabil, evoluția situației în jurul negocierilor ucraineano-ruse și, mai larg, în jurul războiului declanșat de Rusia, depinde în mod direct de care dintre aceste convorbiri a făcut sau va face o impresie mai puternică asupra lui Donald Trump.
(traducere-adaptare)
media advertising
![](https://mapamond.media/wiseme.png"){kind=small}
