Ana Otilia Nutu : De ce in discutia pe „armistitiul in Marea Neagra” Kremlinul insista pe ridicarea unor sanctiuni ca sa poata exporta produse agricole, ingrasaminte & peste?

O chestiune care m-a intrigat de la bun inceput: de ce in discutia pe „armistitiul in Marea Neagra” Kremlinul insista pe ridicarea unor sanctiuni ca sa poata exporta produse agricole, ingrasaminte & peste, cata vreme NICIODATA exportul de produse agricole, ingrasaminte & peste n-au fost atinse de sanctiuni – dimpotriva, atat exportul rusesc de produse agricole, cat si cel de ingrasaminte au crescut in ultimii 3 ani?

Exista 4 explicatii:
1. Miza nu e ridicarea unor sanctiuni inexistente, ci impresia artistica: inca din 2022, Rusia incearca sa se pozitioneze ca „garantul securitatii alimentare pentru toata planeta” (prin contrast, chipurile, cu Ucraina) – in conditiile in care face exact invers. Rusia fura cereale ucrainene si trage, cat poate, in vasele ucrainene care exporta produse agroalimentare. De asta a fost nevoie de „Coridorul granelor” – pana cand n-a mai fost nevoie, din cauza ca Ucraina si-a asigurat singura securitatea transporturilor, scufundand buna parte din flota de razboi rusa. In ciuda acestei realitati, Rusia se lupta din greu sa convinga „Sudul global” prin propaganda ca are nevoie de ea pentru hrana. A se vedea „ajutorul cu grane gratuite” pentru unele tari africane, cantitati absolut simbolice date gratis cu ocazia intalnirilor BRICS samd. Propaganda pura. Bine, in realitate, toata operatiunea „armistitiul din Marea Neagra” e perdea de fum, Ucraina a castigat deja acest razboi si n-are nevoie de niciun „armistitiu” aici, e ceva ce trancanesc doar rusii cu americanii.

1. Miza nu o reprezinta nimic din lista aia lunga de doleante in afara de reincluderea Rosselkhozbank in SWIFT. Nu neaparat pentru agricultura. Rusia e disperata sa gaseasca o solutie de plati pentru toate celelalte – de exemplu, exportul de petrol si gaze – in conditiile in care nu poate spune public „cer sa-mi bagati in SWIFT niste banci pentru exporturile de petrol si gaze ca sa strang bani sa continui razboiul”. Ultima picatura pentru rusi a fost eliminarea exceptiei pentru Gazprombank la sfarsitul anului trecut, care e acum si ea exclusa din SWIFT. Deci „hrana planetei” ca pretext pentru acces la SWIFT pentru ce ne intereseaza cu adevarat, propaganda pura.

2. In ultimele cateva luni, in Rusia are loc o campanie masiva de nationalizare si concentrare in mainile unor oligarhi a unor intregi sectoare din economie, care se impart in „sectoare strategice” (avem nevoie de ele pentru arme); sectoare „cu dusmani ai poporului” (pedepsim agenti straini); si sectoare din care pur si simplu se pot face rapid bani ca sa tinem elita fidela, aici intra agricultura si companii care au proprietati imobiliare interesante. De regula, argumentele sunt combinate: se confisca afacerea X pentru ca proprietarul a luat-o in privatizare frauduloasa in anii ’90 sau are cetatenie straina sau a plecat din tara. Evenimentul ultimei saptamani e arestarea si incarcerarea lui Moshkovich, mare afacerist in agricultura, personaj deloc opus regimului, dar mai putin apropiat centrului de putere decat Patrushev. Patrushev Jr., actualmente vicepremier si ministru al agriculturii, care a fost si la conducerea Rosselkhozbank in anii din urma, e considerat principalul beneficiar al inlaturarii lui Moshkovich si confiscarii afacerii lui. Introducerea in SWIFT a Rosselkhozbank (care preia in administrare TOATE companiile care sunt nationalizate din agricultura) ar fi bomboana de pe tort.
3. Nu in ultimul rand, cerintele Rusiei tin toate in principal de Europa, nu de SUA. Asta e o tehnica in sine. Bati cu pumnul sau pantoful in masa ca pretinzi sa fie noapte afara la ora 12 ziua, confuzezi pe toata lumea, confirmi ca te afli intr-o pozitie de putere cata vreme raspunsul imediat nu e „fuck off, afara e totusi zi”. Razboiul contra realitatii e o tehnica pe care si-o insuseste din ce in ce mai mult si administratia Trump: e o tehnica formidabil de eficienta, cata vreme oponentul ori nu pricepe despre ce e vorba si ramane paralizat, ori incearca sa raspunda politicos, cu argumente indelung cumpanite si cu tentatia de a gasi un compromis, de parca am continua sa functionam in lumea civilizata si manierata de pana acum.

Pe scurt, cand vezi cum (nu) reactioneaza SUA la ce face Rusia in Ucraina, nici nu stii ce sa crezi: ori administratia lui Trump e cu desavarsire incompetenta, ori discuta niscaiva oameni de afaceri trumpisti sa intre in business cu de-alde Patrushev & co, ca de la oligarh la oligarh.